Ce e Biblioterapie?

Ce trebuie să știi despre mine e că îmi place enorm să citesc. Am o bibliotecă care va ceda în curând sub greutatea cărților (e chiar cea din poză), în fiecare vacanță caut librării cu cărți în limba engleză și nu o dată am riscat să depășesc greutatea admisă a bagajului de cală. Prefer cărțile altor modalități de informare sau chiar de petrecere a timpului liber, pentru că simt că îmi liniștesc mintea uneori anxioasă și-mi oferă claritate.

Deseori cărțile sau poveștile, în general (eseuri, articole în profunzime, podcasturi), m-au ajutat să mă simt mai puțin singură în momente dificile. Nu atât pentru că puteam evada în viața unei alte persoane, ci pentru că puneau în cuvinte emoții sau experiențe pe care eu le trăiam. James Baldwin spunea:

”It was books that taught me that the things that tormented me most were the very things that connected me with all the people who were alive, who had ever been alive.”

Credem că suntem diferiți unii de alții, dar la cel mai profund nivel al emoțiilor, trăirilor, dorințelor de bază suntem foarte similari unii cu alții. Iar poveștile altor oameni, reali sau imaginari, mi-au demonstrat asta de nenumărate ori.

Am 39 de ani și mă îndrept rapid spre 40. În ultimii ani gândurile mele s-au îndreptat preponderent spre o zonă existențială: cum vreau să trăiesc restul vieții, ce înseamnă o viață trăită bine, ce ne oferă sens într-o lume haotică și lipsită de predictibilitate. Nu mă deranjează să spun că sunt într-o continuă criză de vârstă mijlocie. În același timp, am început să trăiesc experiențe de care majoritatea suntem ocrotiți în tinerețe: doliu, pierderi, teamă de îmbolnăvire (a mea sau a celor dragi), un corp care devine mai fragil, și multe altele. Toate. acestea sunt idei care mă preocupă, dar despre care am realizat că îmi este greu să vorbesc cu alți oameni, pentru că lipsesc ocaziile și un context potrivit. Nu prea poți să vorbești despre frică de moarte când ieși la un pahar de vin cu prietenii. În mintea mea îmi numesc preocupările party-pooper topics (subiecte care strică cheful oricărei petreceri). În același timp, cred că există o nevoie în noi de a vorbi despre frici ascunse, alegeri grele și tot ce înseamnă o viață de om, nu doar despre părțile frumoase.

Nu în ultimul rând, am realizat de ceva vreme că eu, cel puțin, am mare nevoie de conexiune față în față. Internetul ne-a oferit multe lucruri minunate și știu că mulți au găsit în online comunități de care aveau nevoie și la care altfel nu ar fi avut acces. Dar cred că se întâmplă ceva mult mai profund atunci când conexiunea cu alți oameni are loc pe viu.

Ajungând la întrebarea din titlu: Biblioterapie este un termen pe care cred că l-am întâlnit tot într-o carte și înseamnă utilizarea cărților și a poveștilor ca sprijin în rezolvarea problemelor personale. Conceptul m-a făcut să mă întreb: cum ar fi să ne întâlnim câțiva oameni din când în când și să ne povestim propriile experiențe de viață dificile pornind de la o carte pe care o citim? Așa a apărut ideea pentru ce îți propun mai jos.

Îmi doresc ca Biblioterapie să fie o combinație între club de carte și ”terapie de grup” - pun terapie de grup între ghilimele, pentru că nu am competența să fac niciun fel de terapie, chiar dacă studiez psihologie în prezent. În schimb, ce știu să fac este să creez un mediu sigur și un context în care să vorbim sincer despre subiecte dificile. Astfel, fiecare lună va avea o temă - de exemplu: anxietate, doliu, criza de vârstă mijlocie, singurătate etc. Pornind de la temă, voi propune o carte pe care s-o citim și la finalul lunii ne întâlnim într-o seară în grup restrâns (10-15 persoane) să povestim cum ne-a ajutat cartea și ce gânduri sau emoții despre propriile experiențe a trezit. Ideal, reușesc să aduc și un invitat special la fiecare întâlnire a cărui poveste să ne de curaj să pornim discuția. La final, sper ca aceste întâlniri să ofere soluții și încredere că putem merge mai departe.

Dacă îți sună bine ce ai citit până aici, nu îți este teamă să deschizi niște sertare personale pe care de obicei le ții închise și vrei să citești, în curând voi anunța tema, cartea și data primei întâlniri. Văd acest spațiu mai mult ca pe un loc în care să adun gânduri, resurse și recomandări, poate interviuri audio și unde să anunț tema și cartea lunii, și mai puțin ca pe un newsletter. Nu e nevoie să te abonezi, mai ales pentru că toți avem inboxul plin de newslettere pe care nu le citim. Dar dacă abonarea te-ar ajuta ca să nu ratezi o întâlnire, o poți face mai jos.